Tratamente cu radiaţii ionizante la IRASM

Constituenţii organici ai obiectelor de patrimoniu cultural (celuloză, colagen, proteine) sunt o sursă de hrană pentru microorganisme şi insecte. Accidente şi/sau condiţii de depozitare improprii pot conduce la atacuri biologice masive în muzee, arhive sau biblioteci, iar acestea sunt greu de înlăturat din cauza volumului mare de obiecte contaminate. Tratamentul cu radiaţii are un avantaj major: gradul ridicat de penetrare al radiaţiilor ionizante asigură certitudinea efectului biocid în volum. Mărimea fizică ce caracterizează cel mai bine efectul radiaţiilor ionizante asupra unui material este doza absorbită, cu unitatea de măsură Gy - Gray. Efectul biocid este dat de scindarea legăturilor dublei spirale a moleculei de ADN. Stabilirea dozei de radiaţii aplicate pentru o anumită categorie de mate-riale este foarte importantă, pentru a reduce riscul de degradare a obiectului tratat.

Dezinfecție și dezinsecție pentru obiecte din lemn

Principala problemă de contaminare a obiectelor din lemn o constituie cariile (insecte xilofage). Acestea au o rezistență la radiații scăzută și pot fi eradicate cu ușurință, indiferent de stadiul în care se găsesc (larve, ouă). Fungii sunt inactivaţi la doze mai mari de radiaţii, care sunt suportate bine de materialul lemnos. Deşi celuloza poate fi afectată de tratamentul cu radiaţii, ansamblul celuloză-lignină nu prezintă modificări într-un interval mare de doze.
În cazul picturilor pe lemn există raportări privind efectul iradierii pentru mai mult de 30 de pigmenţi şi lianţi şi este acceptat faptul că o doză de 10kGy nu produce degradarea materialului pictural. La această doză insectele şi majoritatea fungilor sunt distruse, iar atacul biologic este oprit.
La IRASM au fost tratate peste 400 de icoane pictate pe lemn. Un caz deosebit a fost tratamentul cu radiaţii ionizante pentru catapetesmele din două biserici aparţinând parohiei Izvoarele - judeţul Prahova. Grav atacate de carii, de dimensiuni mari (6x4m), acestea au fost demontate pentru tratament în piese de până la 2,5m.

Tratamente de dezinfecţie pentru arhivele de film

Deşi nu au vechime foarte mare, filmele pe peliculă fotografică pot fi puternic afectate de atacuri fungice. Benzile magnetice, realizate integral din materiale sintetice, sunt mai puţin expuse atacului microbiologic, însă contaminarea apare atunci când sunt păstrate la un loc cu pelicula fotografică (casete beta) sau ambalaj de carton (benzi audio).

Tratamente de dezinfecţie pentru cantităţi mari de documente

Fungii reprezintă cea mai mare ameninţare pentru obiectele de patrimoniu pe suport de hârtie, umiditatea crescută accelerând creşterea şi răspândirea acestora. Hârtia conţine fibre de celuloză, dar fără lignină sau prelucrate pentru îndepărtarea ligninei, iar riscul efectului de degradare este mai mare. Iradierea cu radiaţii ionizante reduce gradul de polimerizare a celulozei, însă la doze mici acest lucru nu se reflectă în proprietăţile macroscopice ale hârtiei. Publicaţii recente arată că pentru diverse tipuri de hârtie proprietăţile mecanice, culoarea, pH-ul sau absorbţia apei nu se modifică semnificativ pentru doze în domeniul 5-10 kGy. Aceasta se explică printr-o comportare similară reticulării pentru celuloza iradiată la doze mici (se creează noi legături de hidrogen care întăresc structura tridimensională a fibrei).

Textilele, pielea şi pergamentul

Materialele textile vechi pot fi afectate în egală măsură de insecte, fungi, bacterii. Microorganismele sunt principala ameninţare pentru obiectele istorice din piele şi, în unele cazuri, insectele (carii, în cazul coperţilor vechi). Pergamentul în schimb este mai rezistent la atacuri biologice (datorită conţinutului redus de apă), dar este mai expus, din cauza vechimii lui.
O anumită lipsă a informaţiilor despre efectele iradierii asupra textilelor, pielii şi pergamentului se poate pune pe seama faptului că acestea se găsesc în colecţii restrânse şi/sau mixte. Alegerea dozei de iradiere trebuie să se facă ţinând cont de fiecare tip de material (bumbac, lână, mătase, piele etc.) şi de starea de degradare a colecţiei.